ICCRS

INTERNATIONAL CATHOLIC CHARISMATIC RENEWAL SERVICES

SLUJIREA INTERNAȚIONALĂ A REÎNNOIRII CARISMATICE CATOLICE

Identitatea și mandatul ICCRS

ICCRS a reprezentat între anii 1993-2019 structura principală de coordonare şi de slujire a Reînnoirii Carismatice Catolice (RCC). A funcționat în cadrul Consiliului Pontifical pentru Laici, fiind deci aprobată de Sfântul Scaun Apostolic ca organism de drept pontifical, având o sferă de activitate la nivel mondial, Reînnoirea Carismatică Catolică fiind prezentă actualmente în peste 220 de naţiuni. Misiunea sa a fost de a promova RCC în lume, alimentând între membrii ei angajamentul de fidelitate faţă de Biserica Catolică, atât la nivel individual, cât şi la nivel de grup. A reprezentat şi un centru de unitate, de comunicare şi de colaborare între diferitele grupuri şi Comunităţi carismatice prezente pe toate continentele, susţinând economic centrele Reînnoirii în ţările în curs de dezvoltare, iniţiativele locale, întâlnirile naţionale şi internaţionale, organizând congrese, conferinţe şi şcoli de formare pentru liderii Reînnoirii.
ICCRS și-a propus de-a lungul istoriei sale de peste 25 de ani trei obiective: 1. Promovarea celor cinci ţeluri ale Reînnoirii Carismatice Catolice în întreaga lume: CONVERTIREA, personală şi continuă către Isus Cristos, Domnul nostru; SFINŢIREA,  printr-o deschidere şi receptivitate către Duhul Sfânt prin Botezul în Duhul Sfânt (efuziunea Duhului Sfânt); EDIFICAREA  sau construirea Bisericii prin darurile spirituale sau carismatice; EVANGHELIZAREA  catolicilor neincluşi în Biserică sau a celor nominali, ca şi a culturii şi a structurilor societăţii; INTEGRAREA  expresivităţilor carismatice şi participarea la viaţa pastorală a Bisericii.
2. Promovarea unităţii printre diversele realităţi şi expresii (individuale, grupuri, comunităţi, şcoli de evanghelizare, reţele de televiziune, asociaţii, instituţii religioase, seminarii, mişcări ecleziale etc.) ale Reînnoirii Carismatice Catolice, ca un centru al comunicării, consultării, colaborării şi coordonării la nivel naţional şi internaţional cu Sfântul Scaun.
3. Stabilirea dialogului şi a relaţiilor cordiale cu alte mişcări ecleziale şi comunităţi din cadrul Bisericii Catolice şi cu alte comunităţi ecleziale şi Biserici creştine.
ICCRS a fost aprobat cu personalitate juridică proprie pe data de 14 septembrie 1993, de către Consiliul Pontifical pentru Laici (decretul nr. 1565/93/AIC-73). Papa Ioan Paul al II-lea a reafirmat mandatul acestuia: „Sarcina ICCRS-ului este de a coordona şi promova schimbul de experienţă şi reflecţii în cadrul comunităţilor Carismatice Catolice din întreaga lume” (Rimini, 24 aprilie 2000). Mai mult, papa declara: „Sunt sigur că pentru conştiinţa eclezială care se maturizează în diferitele comunităţi carismatice din lume, ICCRS poate avea un rol important”. ICCRS a fost chemat de Papa Ioan Paul al II-lea să ajute RCC să se mişte spre o maturitate eclezială, caracterizată prin sfinţenia vieţii, prin fidelitate faţă de Magisteriul Bisericii, prin loialitate şi supunere faţă de Păstori, prin participarea la misiunea de evanghelizare şi sfinţire a Bisericii şi prin dinamica prezenţă mărturisitoare a membrilor săi în lume.
ICCRS a urmărit să slujească prin coordonare, promovare, împărtăşirea experienţelor, reflecţii şi resurse; prin dialog, prietenie, rugăciune, îndemnuri şi cooperare, căutând nu să guverneze, să administreze sau să organizeze RCC, ci mai degrabă să slujească într-un spirit fratern şi de prietenie. ICCRS și-a oferit, fără să le impună, serviciile către toţi cei interesați şi către toţi cei care s-au considerat pe ei înşişi ca fiind născuţi dintr-o experienţă a Botezului în Duhul Sfânt. ICCRS a fost incluziv în abordarea oricăror organizaţii, şi nu excluziv. Cu toate acestea au existat și există grupuri nu doresc să se identifice cu RCC, chiar dacă au s-au născut în cadrul Reînnoirii Carismatice Catolice şi/sau împărtăşesc acelaşi har special cu aceasta, care este Botezul în Duhul Sfânt (efuziunea) şi practicarea carismelor şi ministerelor Duhului Sfânt. În mod special, ICCRS a căutat să se relaţioneze cu Sfântul Scaun, prin Consiliul Pontifical pentru Laici, cu Dicasteriile Sfântului Scaun, cu Mişcările ecleziale şi comunităţile din Biserica Catolică, cu Comitetele Naţionale de Slujire (CNS), cu contactele naţionale, corespondenţii naţionali, grupurile etnice variate ale CNS din aceeaşi ţară, cu consiliile continentale, cu toate expresiile şi realităţile RCC. ICCRS a pus la dispoziția RCC materiale pentru învăţături, cărţi, buletine şi propriul site web (http://www.iccrs.org). A publicat în limbile engleză, italiană, franceză, portugheză, spaniolă şi germană, Buletinul bimestrial informativ (ICCRS Newsletter), tradus şi în limba română (Buletin ICCRS, disponibil pe acest site). A organizat instruiri la faţa locului, a oferit linii de orientare, îndrumare pastorală. A organizat conferinţe, congrese, adunări consultative, colocvii, reculegeri spirituale, pelerinaje pentru responsabili, seminarii şi şcoli de formare pentru lideri. A distribuit asistenţă financiară pentru dezvoltarea şi promovarea RCC, în special în regiunile cele mai sărace din lume. ICCRS a fost prezent pe toate continentele, prin reprezentanţii săi, care provin din aceste continente.

Istoricul ICCRS

Originile actualei Asociaţii ICCRS datează din anul 1970 atunci când, la Ann Arbor (Michigan – S.U.A.), în cadrul Universităţii Notre-Dame, a început să funcţioneze un Centru Internaţional de Comunicaţii (ICO) cu un rol dublu: primul, acela de a menţine contactul cu diferitele grupuri de rugăciune apărute în urma experienţei personale a Rusaliilor, cunoscută drept „noua efuziune a Duhului Sfânt” sau „botezul în Duh”; al doilea, cel de furnizare a informaţiilor cu privire la această nouă mişcare eclezială ce se năştea atunci. În 1973, ICO începe să publice un Directoriu anual (Directory of Catholic Prayer Groups) cu lista şi adresa tuturor grupurilor de rugăciune existente. În 1977, cu ocazia unei întruniri consultative formată din 110 persoane ce reprezentau 60 de ţări, s-a decis înfiinţarea unui Comitet Internaţional care să aibă obiectivul unei supervizări a muncii desfăşurate de Centru. În 1978 este constituit ICCRO (International Catholic Charismatic Renewal Offices) cu sediul la Bruxelles, în Belgia. Din el vor face parte nouă membri proveniţi din Europa, Asia, America de Nord, America de Sud, Oceania, precum şi Eminenţa sa, Cardinalul Leon Joseph Suenens, arhiepiscop de Malines-Bruxelles, în calitate de Asistent spiritual, numit în acest sens de către Papa Paul al VI-lea. În vederea întăririi şi dezvoltării relaţiei cu Sf. Scaun Apostolic, în 1980, ICCRO îşi mută sediul la Roma. În data de 14 septembrie 1993, adoptă denumirea de Internaţional Chatolic Charismatic Renewal Services (ICCRS) [Slujirea Reînnoirii Carismatice Catolice Internaţionale], fiindu-i aprobat noul Statut printr-un Decret al Consiliului Pontifical pentru Laici: Decretul Sfântului Scaun pentru recunoaşterea ICCRS-ului şi a Statutului ICCRS detalii…
În România, între anii 2003-2019 ICCRS a avut două persoane de contact: AGNEZA ŢÎMPU din Bucureşti  (pentru grupurile de limba română) și EVA SIDO din Arad (pentru grupurile de limba maghiară).
Dina anul 2019 rolul și slujirile ICCRS au fost preluată de CHARIS, noua organizație internațională a RCC, înființată la inițiativa Papei Francisc.

Consiliul și Biroul ICCRS

Organismul de conducere al ICCRS a fost Consiliul, format din Preşedinte, vice-preşedinte şi din doisprezece consilieri, care au reprezentat diferitele realităţi ale Reînnoirii Carismatice Catolice şi a zonelor geografice, mai precis a celor cinci continente unde este prezentă Reînnoirea Carismatică Catolică. Consiliul a fost compus din laici, preoţi şi persoane consacrate, având în componenţa sa şi un Episcop în calitate de Asistent spiritual (Episcopal Adviser). Cel mai recent Președinte al ICCRS a fost MICHELLE MORAN. Michelle s-a născut în Leeds, nordul Angliei. S-a convertit şi a primit Botezul în Duhul Sfânt (efuziunea) la vârsta de 16 ani. A avut privilegiul de a trăi întreaga ei viaţă creştină în cadrul Reînnoirii Carismatice Catolice. Michelle a predat timp de 5 ani la Universitatea din Londra, înainte de a fi chemată în 1985, împreună cu soţul ei Peter, să fie membră fondatoare a Comunităţii Sion, comunitate catolică de evanghelizare. În ultimele decenii, Michelle a călătorit mult pentru a-şi exercita ministerul ei de evanghelizare şi de cateheză. Este autoarea a două cărţi despre evanghelizare. Pe lângă faptul că este responsabilă cu misiunea Comunităţii Sion, Michelle este şi preşedinta Sub-Comitetului european al ICCRS, este membră a Comitetului Naţional de Slujire a RCC în Anglia şi administrează diferite institute de caritate angajate în opera de evanghelizare şi de misiune. Alți membri ai Consiliului ICCRS au fost CYRIL JOHN, ROBERT C. CANTON, Episcopul JOE A. GRECH D. D., DARIUSZ JEZIORNY, JEAN PLIYA, Fra’ JAMES SHIN, PETER THMPSON, pr. RENATO TISOT, pr. EMMANUEL TUSIIME, MARCOS VOLCÁN iar consultanți ai Consiliului au fost ALLAN PANOZZA și CLAUDE LOPEZ.
ICCRS a avut un Birou permament la Vatican (în cadrul Consiliului Pontifical pentru Laici) al cărui ultim director a fost ORESTE PESARE. Acesta vizitat în repetate rânduri România cu ocazia diferitelor evenimente ale Reînnoirii Carismatice sau ale Comunităţii Magnificat locale, fiind primit în audienţă atât de Mons. Dr. Ioan Robu la Bucureşti, de mai multe ori, cât şi de Mons. Petru Gherghel, la Iaşi, în anul 2008.
Toate activităţile, printre care corespondenţa, traducerile, ICCRS Newsletter, administrarea site-ului oficial, organizarea Conferinţelor Internaţionale şi a altor evenimente de amploare, relaţiile cu Sf. Scaun etc., au fost coordonate de acest Birou, care a ținut legătura cu Comitetele de Slujire Naţională ale RCC sau cu diferite persoane de contant din toată lumea. În România nu existăun Consiliul Naţional de Slujire (CNS), însă contactul cu Biroul ICCRS a fost asigurat de către Agneza Ţîmpu pentru RCC de limba română şi de Eva Sido pentru RCC de limba maghiară. Periodicul oficial al ICCRS (Buletin ICCRS) este tradus începând din 2004 şi în limba română și este disponibil pe acest site.

CUVÂNTUL PAPILOR CĂTRE  ICCRS

– Audienţa privată a Papei Ioan Paul al II-lea cu Consiliul ICCRO, Roma, 11 decembrie 1979
– Audienţa Papei Ioan Paul al II-lea cu Consiliul ICCRO, Roma, 14 martie 1992
– Cuvântarea Papei Ioan Paul al II-lea către liderii Reînnoirii Carismatice Catolice, după reculegerea ICCRS-ului  de la Assisi, Castelgandolfo, 18 septembrie 1993