Wednesday, November 22, 2017
Comunitatea Magnificat
Minimize

COMUNITATEA MAGNIFICAT



Reînnoirea Carismatică Catolică



Identitate     Istoric      Statut      Structura    Opere

Comunitatea Magnificat în România     Istoric în România    Răspândirea în România    Recunoaştere




IDENTITATE      

      Comunitatea Magnificat face parte dintre Noile Comunităţi apărute în Biserica Catolică după Conciliul Vatican II, în cadrul curentului de spiritualitate şi har numit Reînnoirea Carismatică Catolică (RCC). Comunitatea Magnificat este o Comunitate de Alianţă, deoarece membrii ei îşi exprimă în mod public şi oficial angajamentul de dăruire în Comunitate şi în Biserică prin Promisiunile de Alianţă. Este o Comunitate care îl are în centru pe unicul Domn Cristos Isus. Întreaga viaţă comunitară se dezvoltă în jurul îndemnului unui «cuvânt», care a fost considerat încă de la origini fundamental şi profetic: «Cu Isus, pe Isus construieşte!». "Prologul" Regulei de Viaţă a Comunităţii Magnificat exprimă convingerile de bază ale membrilor ei:
      «Noi credem, într-adevăr, că, înainte de a fi o doctrină sau o morală, creştinismul este Persoana însăşi a lui Isus Cristos. Cine l-a întâlnit şi a făcut experienţa acestei întâlniri, arde de dorinţa de a-l cunoaşte şi vrea să-şi modeleze viaţa după învăţăturile sale, pe care Magisteriul Bisericii le propune cu autoritate şi le actualizează în numele Lui.
      Noi credem că la începutul vieţii noastre comunitare se află iubirea lui Cristos, cel care în iubirea sa ne-a adunat, dându-ne harul de a-l iubi la rândul nostru în fraţi.
      Noi credem că, înainte de toate, Comunitatea este o mănăstire cu ziduri invizibile, în care în fiecare zi căutăm să trăim la şcoala lui Cristos, Învăţător şi Domn.
      Noi credem că, în primul rând, Comunitatea este chemată să construiască propria sa viaţă pe Euharistie, celebrată, adorată şi trăită. În ea îşi găseşte forţa necesară pentru a duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu. De aceea, fiecare Fraternitate are un loc în care să-şi poată alimenta propria spiritualitate euharistică prin adoraţie.
      Noi credem că Domnul, pentru a ne face liberi şi capabili de a-i iubi cu o dragoste dezinteresată pe Dumnezeu şi pe fraţi, ne cheamă să trăim după spiritul celor «patru promisiuni»: Sărăcie, Iertare permanentă, Construirea iubirii, Slujire.
      Noi credem că Sărăcia este condiţia primară şi necesară pentru a trăi viaţa comunitară. Prin ea noi alegem un stil de viaţă simplu şi sobru, care să fie un semn pentru lume.
      Noi credem că Iertarea permanentă ne face disponibili ca să iertăm aşa cum Isus ne-a iertat şi să combatem înclinaţia de a judeca.
      Noi credem că, într-adevăr, Construirea iubirii ne face să recunoaştem în orice frate persoana lui Cristos şi ne angajează în rezolvarea relaţiilor defectuoase, făcând primul pas către o adevărată reconciliere.
      Noi credem că, în Comunitate, îndrumarea spirituală realizează o formă concretă de supunere reciprocă (cf. Ef 5,21). Ea este expresia iubirii trupului faţă de orice mădular al său şi îmbrăţişează toate sferele vieţii.
      Credem că iubirea generată şi alimentată de Euharistie ne face generoşi cu inima (cf. Ex 25,2) pentru a trăi Slujirea lui Dumnezeu, a săracilor, a omenirii, a Bisericii.
      Noi credem că numele Magnificat indică faptul că fiecare membru al Comunităţii înţelege să unească contemplaţia cu acţiunea, precum Maria care, imediat după ce a primit în sânul ei pe Isus ca dar, s-a grăbit să-L ducă Elisabetei.
      Noi credem că această Comunitate s-a născut pentru noua evanghelizare. Această misiune o îndeplineşte nu pentru ea însăşi, ci pentru Biserică şi o realizează printr-o mărturie proprie de viaţă şi prin vestirea Evangheliei.
      Noi credem că «Cristos nu poate fi împărţit» (cf. 1Cor 1,13). De aceea, Comunitatea este în comuniune cu toţi creştinii şi caută unitatea poporului lui Dumnezeu „împreună cu toţi cei care invocă în orice loc numele Domnului nostru Isus Cristos” (1Cor 1,2)».

REFERINŢE   ISTORICE

      Comunitatea Magnificat, apărută în cadrul Reînnoirii Carismatice Catolice (Reînnoirea în Duhul Sfânt), a fost fondată, în urma unei inspiraţii speciale, de un grup de laici, în ziua de 8 decembrie 1978, Solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, în parohia San Donato all’Elce din Arhidieceza de Perugia - Città della Pieve (Italia).
 În februarie 1979, Comunitatea a primit prima aprobare din partea Arhiepiscopului de Perugia - Città della Pieve, pe atunci Mons. Ferdinando Lambruschini.
       Între timp, Comunitatea s-a răspândit şi în alte oraşe: Cortona, Foggia, Salerno, Torino. Toate aceste noi realităţi, împreună cu cea din Perugia, se considerau comunităţi surori: exista între ele o puternică comuniune de intenţii, dar nu exista între ele o legătură formală. În 1990 ele s-au simţit chemate de Dumnezeu să devină o singură comunitate.
       Pe 15 octombrie 1995, Comunitatea a fost recunoscută ca Asociaţie privată de credincioşi de către Mons. Ennio Antonelli, Arhiepiscop de Perugia - Città della Pieve şi i-a fost aprobat Statutul.
       Comunitatea a devenit între timp membră a Asociaţiei private de credincioşi de drept pontifical Catholic Fraternity of Charismatic Covenant Communities and Fellowship [Fraternitatea Catolică a Comunităţilor şi Asociaţiilor Carismatice de Alianţă], conform declaraţiei Consiliului Pontifical pentru Laici din 17 aprilie 1996.
       După ce a cunoscut o răspândire pe întreg teritoriul Italiei, Comunitatea Magnificat a început să se răspândească şi în afara ei, în alte naţiuni, cum ar fi România, Turcia, Argentina. 
      În România, Comunitatea este formată din Fraternitatea „Misericordia” din Bucureşti, Fraternitatea în formare „Shalom” din Bacău, Fraternitatea în formare din Râmnicu-Vâlcea, precum şi grupurile de rugăciune de laudă din Popeşti-Leordeni şi Alba Iulia.
      Actualmente, Comunitatea Magnificat numără în jur de 25 de Fraternităţi constituite şi numeroase alte grupuri de rugăciune.

STATUT 

detalii...       
 
STRUCTURA

      Comunitatea Magnificat este condusă de către Responsabilii Generali în frunte cu un Moderator General, aleşi pentru un mandat de trei ani, ajutaţi la rândul lor de un Consiliu general. Consiliul general şi Responsabilii Generali sunt aleşi în Capitolul Bătrânilor, „bătrânii” fiind membri recunoscuţi de către Comunitate „drept păzitori ai unităţii sale şi ai patrimoniului spiritual” (cf. Statut). Comunitatea este organizată pe zone, fiecare cu Responsabilul ei, iar zonele sunt formate din mai multe Fraternităţi, fiecare cu Responsabilii ei, toţi participând la conducerea Comunităţii pe baza principiului de subsidiaritate. Membrii Comunităţii sunt formaţi din Amici, Novici şi Aliaţi. Amicii Comunităţii Magnificat sunt acei fraţi şi acele surori care, după ce au parcurs drumul Discipolatului şi al Şcolii de Comunitate, sunt decişi să trăiască stilul de viaţă şi spiritualitatea Comunităţii, asumându-şi acest lucru printr-un angajament în faţa Comunităţii. Novicii sunt fraţii şi surorile care, după Discipolat şi Şcoala de Comunitate, aleg, în urma unui discernământ, să parcurgă Drumul de Noviciat în vederea aprofundării chemării în Comunitate, cu scopul de a deveni membri aliaţi. Membrii aliaţi sunt fraţii şi surorile de confesiune catolică, care, la terminarea perioadei de noviciat, îşi asumă în mod public Angajamentul de Alianţă (promisiunile de Sărăcie, Iertare permanentă, Construirea iubirii, Slujire) în faţa Arhiepiscopului de Perugia sau a Ordinariului diecezan. În cadrul Comunităţii există atât preoţi aliaţi, cât şi aliaţi consacraţi, adică persoane care, primind de la Dumnezeu chemarea la o consacrare specială, fac votul de castitate pentru Împărăţia cerurilor, devenind consacraţi în mijlocul lumii. Indiferent de starea de viaţă, aliaţii pot opta definitiv sau temporar, pentru un stil de viaţă comună în Casele "Agnus Dei".

OPERE

      Comunitatea Magnificat organizează Seminarii de Viaţă Nouă în Duhului Sfânt, nu numai în interiorul Comunităţii, dar şi pentru alte grupuri de rugăciune din afara Comunităţii, precum şi Seminarii de vindecare interioară, Seminarii pentru cupluri, acordând asistenţă spirituală şi sprijin la numeroase grupuri de rugăciune din cadrul asociaţiei carismatice italiene „Rinnovamento nello Spirito”. Celor care au făcut Seminarul de Viaţă Nouă în Duhul Sfânt şi au trăit experienţa efuziunii, Comunitatea le pune la dispoziţie un drum formativ, numit Discipolat.
      Din iniţiativa Comunităţii s-a născut proiectul „Operazione Fratellino” pentru copiii săraci din România și Africa, precum şi misiunile ad gentes în Turcia şi Africa de Sud. În fiecare vară, în luna august, Comunitatea "Magnificat" organizează "Campeggio spirituale", o experienţă de trei săptămâni de viaţă comunitară tip camping, cu adoraţie euharistică 24/24 ore, cateheze, rugăciune de laudă carismatică, mărturii şi momente de fraternitate.
      Comunitatea se îngrijeşte de publicarea trimestrială a revistei „Venite e vedrete”. Alte detalii, pe www.comunitamagnificat.org

COMUNITATEA MAGNIFICAT ÎN ROMÂNIA

      După ce a cunoscut o răspândire pe întreg teritoriul Italiei, Comunitatea Magnificat a început să se răspândească şi în afara ei. În anul 2004 grupul de rugăciune carismatică „Misericordia” - fondat în 2003 în Bucureşti de către Agneza Ţîmpu cu aprobarea Arhiepiscopului Mitropolit de Bucureşti, Dr. IOAN ROBU - cere, în urma unui discernământ prealabil, să facă parte din Comunitatea Magnificat. În anul 2007, va face acelaşi lucru şi Grupul de rugăciune carismatică „Shalom” din Bacău, fondat în anul 2002 de către pr. Victor-Emilian Dumitrescu.
        În România, Comunitatea este formată actualmente din Fraternitatea „Misericordia” din Bucureşti, Fraternitatea în formare „Shalom” din Bacău, Fraternitatea în formare din Râmnicu-Vâlcea, precum şi Grupurile de rugăciune de laudă din Popeşti-Leordeni şi Alba Iulia.

Naşterea Comunităţii în România

        Istoria Comunităţii Magnificat în România este strâns legată de istoria personală a iniţiatoarei Comunităţii Magnificat în România, Agneza Ţîmpu.
         Totul a început în anul 2000, pe 16 iunie, când doi membri ai Comunităţii Magnificat din Italia, Oreste Pesare şi Tarcisio Mezzetti, au venit la Bucureşti pentru o vizită scurtă de trei zile. La momentul acela nimeni nu se gândea că această Comunitate Magnificat va fi prezentă într-o zi şi în România, căci cei doi veniseră în România la invitația unor călugărițe. Numai Dumnezeu se gândise din veşnicie la acest lucru. Şi iată că, după câţiva ani, se începea drumul Comunităţii Magnificat acolo unde nu exista nimic. În acea zi de 16 iunie 2000, Dumnezeu a atins atât de profund viaţa Agnezei, la vârsta de 27 de ani, încât a schimbat-o total, totul petrecându-se în urma unei experienţe spirituale de invocare a Duhului Sfânt asupra ei de către aceşti doi oaspeţi italieni. Începând din acel moment, Dumnezeu a ştiut cum să se slujească de lipsurile ei pentru a împlini planul pe care El îl avea cu Comunitatea Magnificat în România.
       Drumul efectiv de edificare a planului lui Dumnezeu a început doar un an mai târziu. Era 15 august 2001, în Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, când Domnul a început să construiască această comunitate prin prima profeţie pe care i-a dat-o Agnezei stând în rugăciune într-o capelă a unui Institut de surori din Bucureşti, cerând lumină pentru viaţa ei. Simţea în inimă să dea început unui Grup de rugăciune carismatică, dar nu ştia dacă era şi voinţa Domnului şi de aceea şi-a dedicat un timp special de rugăciune în acest sens. În ziua de 15 august, în timp ce stătea în rugăciune, întrebându-se şi întrebându-l pe Domnul dacă este voinţa Sa ca să înceapă un Grup de rugăciune sau nu, Dumnezeu i-a răspuns, făcând să rezoneze în inimă un singur cuvânt: „Magnificat”. Pe atunci Agneza nu cunoştea propriu-zis Comunitatea Magnificat şi nu a înţeles la ce se referea acel cuvânt „Magnificat” şi s-a rugat Domnului s-o ajute să înţeleagă ce înseamnă „Magnificat”. Ceea ce a înţeles în aceste momente de inspiraţie, mai exact răspunsul Domnului, a fost acela că El nu vrea un Grup de rugăciune, ci o Comunitate. Această profeţie a fost prima cărămidă pe care Dumnezeu a pus-o în realizarea planului Său pe care-l gândise din veşnicie. Au trecut două luni de tăcere şi de ezitări în a da început mai întâi unui Grup de rugăciune de la care să pornească.
        În luna octombrie a organizat cu curaj un week-end de rugăciune cu vreo opt persoane, week-end la care a participat şi Pr. Victor-Emilian Dumitrescu. Intenţia Agnezei cu acest week-end era aceea de a da început unei experienţe asemănătoare cu cea a studenţilor din Universitatea Catolică "Duquesne" (SUA) de unde a început Mişcarea de Reînnoire Carismatică în Biserica Catolică. Aceşti tineri s-au întâlnit atunci, în 1967, pentru a-l invoca pe Duhul Sfânt şi pentru a trăi astfel experienţa Rusaliilor şi a primei comunităţi din Ierusalim, despre care scriu Faptele Apostolilor. După acest prim week-end, organizat la București, Agneza a început să se întâlnească cu aceste prime câteva persoane în fiecare săptămână ca să se roage. Era o atmosferă plină de pace şi se simţea puternic iubirea şi prezenţa Domnului în timpul rugăciunii.
    În luna noiembrie 2001, Domnul i-a spus Agnezei în rugăciune că acel grup va trebui să se numească “Misericordia”. În acel moment era dezorientată pentru că la început credea că numele va fi Magnificat, aşa cum auzise în rugăciune în ziua de 15 august, şi nu Misericordia. Dar a lăsat totul în mâinile Domnului, s-a abandonat şi a numit acel Grup de rugăciune “Misericordia”, aşa cum simţise în rugăciune.
        În februarie 2002, Dumnezeu i-a dat posibilitatea să meargă în Italia pentru a face un Curs de Metode Naturale pentru Planificarea familială în perspectiva unei specializări în acest domeniu. Astfel, în luna martie 2002, se afla deja în Italia pentru acest studiu. Însă obiectivul Domnului cu Agneza nu era studiul acesta, ci era altul. După circa trei luni, adică în mai 2002, Domnul a condus-o pe Agneza din nordul Italiei (Brescia) în centrul Italiei, mai exact în Perugia, în inima Comunităţii Magnificat, căci aici se născuse în 1978 această Comunitate şi aici îşi are sediul. Cu toate că nu cunoştea pe nimeni în Perugia, şi-a făcut curaj şi a plecat cu credinţa lui Abraham. A ajuns în această Comunitate exact în perioada când se făcea Novena pentru Rusalii. În timpul rugăciunii, Domnul i-a vorbit din nou şi i-a spus clar că are de împlinit un plan cu ea, dar că va înţelege acest plan numai dacă se mută definitiv din nordul Italiei în Perugia. După acea novenă a trebuit să se întoarcă în nordul Italiei. Acolo şi-a luat în fiecare zi o oră de adoraţie, în capela unor surori (Ancelle della Carità), timp în care Domnul îi vorbea tot mai clar şi a înţeles că trebuia să urmeze planul Său şi să se mute din nordul Italiei în Perugia. Astfel, după circa două luni, s-a mutat cu totul în Perugia, urmând Cuvântul Domnului. Timpul petrecut aici a ajutat-o să înţeleagă că Domnul o cheamă în Comunitatea Magnificat, ba mai mult, că El vrea de la ea să se consacre în Agnus Dei (case unde se trăieşte viaţă comună în cadrul Comunităţii Magnificat). Pe măsură ce citea istoria şi Regula de Viaţă a Comunităţii, se regăsea tot mai mult şi radia de bucurie şi fericire pentru că găsise ceea ce inima ei căuta de mult timp.
        În luna august 2002, tot în urmarea Cuvântului Domnului, a mers într-o scurtă misiune în România, împreună cu Giacomo Lancini şi Bruno Roberti, membrii ai Fraternităţii din Maguzzano a Comunităţii Magnificat. Au venit împreună în România pentru o săptămână ca să încurajeze persoanele din grup pe care le lăsase singure. În această misiune Agneza a avut semne clare şi concrete că Domnul avea un plan în România cu Comunitatea Magnificat.
        Când s-a întors în Perugia, după această misiune, a continuat să intre tot mai profund în spiritul Comunităţii şi să înţeleagă viziunea pe care Domnul o avea deja în planul Său. În această perioadă a înţeles care era legătura dintre cele două nume pe care le primise de la Domnul, şi anume “Magnificat” şi “Misericordia”, deoarece Comunitatea Magnificat este împărţită în Fraternităţi şi fiecare Fraternitate are un nume. A înţeles, deci, că “Misericordia” va fi o Fraternitate în interiorul Comunităţii Magnificat, lucru care într-adevăr în prezent s-a adeverit.  Agneza a mai rămas în Perugia până în ianuarie 2003, după care s-a întors în România. Când a ajuns la Bucureşti, a trebuit să înceapă totul de la capăt, pentru că acel grup pe care-l lăsase la plecarea în Italia, nu mai exista, se dizolvase. A început din nou pe 15 februarie 2003, dar cu mai mult zel şi entuziasm, cu mai multă bucurie şi claritate în viziune. Asta, deoarece a pornit în aventura cu Domnul, după ce a cerut și a primit aprobarea şi binecuvântarea Arhiepiscopului Mitropolit de Bucureşti, Dr. IOAN ROBU. Între timp, în Moldova, la Bacău, pr. Victor-Emilian Dumitrescu, începuse un grup de rugăciune carismatică care se întâlnea regulat, începând cu luna septembrie 2002 (vezi mai jos istoria grupului “Shalom”).
      În luna aprilie, la Reșița, Agneza a organizat un Seminar de vindecare interioară care a fost ţinut de trei fraţi din Comunitatea Magnificat din Italia, seminar la care au participat şi fraţi şi surori din grupul “Shalom” din Bacău. După acest Seminar de vindecare interioară, Agneza a dat început, în luna mai, primului Seminar de Viaţă Nouă în Duhul Sfânt, în Bucureşti. Fiind la început, trebuia să facă totul singură: învăţături, animarea rugăciunii, îndrumare spirituală, evaluări etc. Tot în aceeaşi perioadă, la Bacău, pr. Victor-Emilian Dumitrescu conducea primul Seminar de Viaţă Nouă în Duhul Sfânt din Moldova pentru Grupul carismatic „Shalom”. Către finalul Seminarului, pentru ziua de efuziune – eveniment foarte important şi semn anticipator în privinţa naşterii Comunităţii Magnificat în România – a venit la Bucureşti şi grupul “Shalom” din Bacău. Astfel cele două Grupuri de rugăciune, “Misericordia” din Bucureşti şi “Shalom” din Bacău, s-au născut spiritual în aceeaşi zi, adică pe 15 iunie 2003.
        De atunci, cele două grupuri, atât la Bucureşti, cât şi la Bacău, au organizat diferite Seminarii de Viaţă Nouă în Duhul Sfânt, pentru zeci de persoane, dând început seriilor de Discipolat, adică a perioadelor de creştere şi de formare. S-a închegat între cele două grupuri carismatice o colaborare foarte strânsă, grupul din Bacău beneficiind foarte mult de ajutorul fraţilor şi surorilor din Bucureşti. Cu toate acestea, fiecare grup se dezvolta în mod autonom, însă Dumnezeu avea planuri cu cele două grupuri de rugăciune.
        În luna septembrie 2003, Agneza a luat legătura cu fraţii din Reînnoirea Carismatică Catolică din Transilvania. Acesta a fost momentul în care Domnul a dat început unui plan de unitate între cele două naţionalităţi, română şi maghiară, concretizată într-o strânsă colaborare şi comuniune, culminând în ziua de 30 septembrie 2006 la Braşov cu organizarea Primei Întâlniri Naţionale a Reînnoirii Carismatice Catolice din România, unde au participat în jur de 1500 de persoane din toată ţara şi în cadrul căreia Episcopul Auxiliar de Bucureşti, CORNEL DAMIAN, a ţinut predica şi a prezidat Sf. Liturghie în încheierea evenimentului.
        În septembrie 2004, Domnul a lărgit viziunea Grupului de rugăciune “Misericordia” din Bucureşti şi s-a început un discernământ comunitar pentru a înţelege mai exact dacă era voinţa Domnului să se dea început drumului comunitar în Comunitatea Magnificat. Acest discernământ a durat până în noiembrie 2004, moment în care au fost prezenţi în mijlocul grupului doi membrii ai Comunităţii din Italia: Oreste Pesare şi Lorenzo Capezzali. Astfel, în luna octombrie 2005 s-a început – cu mare bucurie şi dorinţă de a creşte în sfinţenie – primul noviciat, adică drumul comunitar de formare necesar pentru a intra în Comunitatea Magnificat.
      În ianuarie 2009, primii membrii români ai Comunităţii Magnificat, la terminarea noviciatului, au făcut pentru prima dată Alianţa în faţa Episcopului Auxiliar de Bucureşti, CORNEL DAMIAN, eveniment ce a avut loc în Italia în cadrul Întâlnirii Generale a Comunităţii Magnificat, întâlnire ce are loc în fiecare an.
    
RĂSPÂNDIREA COMUNITĂŢII MAGNIFICAT ÎN ROMÂNIA

      Pe lângă Fraternitatea Misericordia din Bucureşti, Comunitatea Magnificat mai este formată şi din alte fraternităţi şi grupuri de rugăciune, care vor fi presentate mai jos.    

Fraternitatea în formare “Shalom” din Bacău

      Grupul de rugăciune carismatică „Shalom” din Bacău – care actualmente este o Fraternitate în formare a Comunității Magnificat – s-a născut cu momentul rugăciunii de efuziune din 15 iunie 2003, însă istoria sa se înrădăcinează într-o experienţă care începe încă din anul 1993, când un grup de tineri catolici, între 18 şi 20 de ani, au simţit în inimă să se adune şi să se roage împreună, înflăcăraţi fiind de stilul primelor comunităţi creştine despre care se vorbeşte în Faptele Apostolilor şi în Epistolele Sf. Paul. Una dintre membrele acelui grup, ne-a lăsat scris: „Fără să ne dăm seama, visam în adâncul sufletelor noastre la o comunitate care să reunească sub acelaşi acoperiş toate stările de viaţă: celibatari, familişti şi persoane consacrate. O comunitate în care să se pună totul în comun, atât spiritual cât şi material, trăind într-o singură inimă şi având vie şi vizibilă în mijlocul ei prezenţa şi lucrarea Duhului Sfânt” (M.F.)
      Cu permisiunea parohului de atunci, pr. Ştefan Erdeş, aceşti tineri au început să se întâlnească pentru a se ruga împreună, ori în biserică, ori în spaţiile puse la dispoziţie de parohie, ori prin casele sau apartamentele lor. Pr. Cristinel Fodor, pe atunci vicar în parohia din centru, le-a fost alături şi Domnul chiar s-a servit de Sfinţia Sa pentru a da entuziasm şi imbold în direcţia descoperirii chemării personale a acestor tineri. În aceeaşi mărturie, această tânără scrie: „Părintele Cristinel Fodor (responsabil pe atunci cu tinerii din parohie), a venit în curtea bisericii pentru a mai schimba o vorbă cu noi. Ţinea în mâini o carte pe care ne-a prezentat-o cu entuziasm, arătându-ne la cuprinsul ei că vorbea inclusiv despre o comunitate carismatică în care oamenii trăiau ca pe timpul primilor creştini, exact aşa cum ne doream noi” (M.F.).
      Cu trecerea anilor, tinerii aceştia s-au orientat în diferite direcţii: facultate, serviciu şi chiar spre viaţa consacrată. De aceea, au trebuit să întrerupă întâlnirile lor frecvente, împrăştiaţi fiind prin ţară, dar şi peste hotare. Însă dorinţa de a fi un grup şi de a sta împreună le-a rămas mereu în inimă, astfel încât în perioada 1996-2002, atunci când reveneau la Bacău în vacanţa de vară, au continuat să se întâlnească şi să se roage împreună, într-o garsonieră din oraş.
      În anul 2001, între 4-8 august, a avut loc la Timişoara, Întâlnirea Naţională a Tinerilor Catolici şi, deoarece pe neaşteptate unul dintre conferenţierii grupurilor tematice a trebuit să lipsească, organizatorii au făcut apel la Pr. Provincial al Franciscanilor Conventuali cu rugămintea să trimită de urgenţă un preot care să ţină două conferinţe. A fost trimis Pr. Victor-Emilian Dumitrescu care, înaintea fiecărei conferinţe, a făcut un moment de laudă spontană şi de invocare a Duhului Sfânt asupra celor prezenţi, astfel încât să fie Duhul Sfânt cel care să le vorbească tinerilor şi în acelaşi timp să le deschidă inimile. Pr. Victor avusese încă din timpul în care îşi făcea studiile în Italia o puternică experienţă spontană de efuziune a Duhului Sfânt şi frecventase mai mulţi ani o Comunitate din Reînnoirea Carismatică Catolică din Roma.
      Domnul însă lucra deja pentru viitorul grup carismatic din Moldova, făcând ca printre tinerii aflaţi în sală să se numere şi o tânără din Bacău care, atinsă de cuvintele auzite şi de momentul de invocare a Duhului Sfânt, s-a simţit îndemnată să-l caute pe Pr. Victor pentru a-i cere ajutorul în direcţiunea spirituală. Astfel, după câteva luni, îl contactează la telefon şi-i cere o întrevedere, urmând ca după aceea, la un interval de o lună sau două, să vină pentru aceste colocvii. La începutul verii anului 2002, la unul din colocvii, această tânără aduce la cunoştinţă Pr. Victor că un grup de tineri, în timpul vacanţei de vară, se întâlneşte în fiecare duminică pentru 2-3 ore de rugăciune, într-o garsonieră din Bacău, grup din care făcea parte şi ea. La auzul acestui lucru, Pr. Victor, simte în inimă îndemnul: „Mergi!” şi astfel se autoinvită şi participă în duminica următoare la această întâlnire de rugăciune. Era vorba despre acel grup de tineri, început în 1993, şi despre care s-a vorbit mai sus, tineri care, nereuşind să se mai întâlnească atât de des ca odinioară, se mulţumeau acum să se întâlnească măcar în timpul vacanţelor, atunci când mai reveneau pe acasă de la studii sau de la muncă. Întâlnirea de rugăciune a acestor tineri, consta pe vremea aceea în recitarea Sf. Rozariu şi în împărtăşirea spirituală a experienţelor pe baza unui text din Sf. Părinţi sau din alte cărţi de spiritualitate, pregătite pe bileţele, fiecare extrăgând la nimereală un bileţel şi reflectând cu voce tare asupra textului primit. Încă de la prima întâlnire cu aceşti tineri, aflaţi în căutare din anul 1993, Pr. Victor a dat mărturie despre Duhul Sfânt în viaţa sa şi a creştinului în general, iar la a doua întâlnire cu ei a făcut aceeaşi experienţă de rugăciune spontană şi de invocare a Duhului Sfânt ca la Timişoara. Grupul a continuat să se întâlnească astfel de-a lungul întregii veri. La sfârşitul acelei vacanţei, ca în fiecare an, grupul s-a disipat, tinerii plecând fiecare în direcţiile lor. Însă, de data aceasta, pr. Victor a propus continuarea intâlnirilor duminicale cu cei care rămâneau în Bacău, găsind şi un loc potrivit pentru aceasta la Mănăstirea surorilor din Congregatio Jesu din Luizi-Călugăra. Încetul cu încetul, grupul a crescut şi veneau la rugăciunea de duminică după-amiază nu numai persoane din Bacău, dar şi din Oneşti, Galbeni, Nicolae Bălcescu, persoane de diferite vârste, studenţi sau salariaţi.
      Odată cu aprobarea verbală primită din partea Episcopului Diecezei de Iaşi, Mons. PETRU GHERGHEL, în urma unei scrisori oficiale care i-a fost adresată de către pr. Victor în 25 septembrie 2003, Grupul a fost primit să se roage în Biserica parohială „Sf. Cruce” din Bacău. Mai târziu, tot cu aprobarea Episcopului de Iași, în primăvara anului 2004, Grupul s-a mutat în bisericuţa romano-catolică „Sf. Nicolae” din Bacău, parohie în care a rămas până în prezent. Prima experienţă deosebită a Grupului a fost participarea la Reşiţa la Seminarul de vindecare interioară ţinut de către Tarcisio Mezzetti, venit din Italia – unul dintre iniţiatorii Comunităţii Magnificat – în perioada 5-12 aprilie 2003, moment de puternică experienţă carismatică, organizat de către Agneza Ţîmpu, care a venit cu un grup de persoane din Bucureşti. A urmat apoi primul Seminar de Viaţă Nouă în Duhul Sfânt la Bacău, început în decembrie 2002 şi culminând în ziua de 15 iunie 2003, la Bucureşti, unde rugăciunea de efuziune a fost împreună cu cea a grupului „Misericordia”, înfiinţat între timp de Agneza Ţîmpu şi fiind ajutaţi tot de fraţii din Comunitatea Magnificat, veniţi special pentru aceasta.
      Grupul carismatic din Bacău a avut nevoie de mai mult timp pentru a discerne voinţa lui Dumnezeu. În primul rând, pentru membrii grupului a fost determinantă experienţa comunitară carismatică pe care au făcut-o în Italia, împreună cu alţi fraţi din actuala Fraternitate „Misericordia” din Bucureşti, atunci când au participat - în ianuarie 2004 - la al IV-lea Convegno Generale della Comunità Magnificat. În urma acestei experienţe şi a câtorva luni de rugăciune care au urmat, Domnul a descoperit ca numele Grupului să fie „Shalom” şi că este chemat să devină o comunitate. Însă unui timp efectiv de discernământ i s-a dat curs abia la începutul anului 2005, cu scopul de a vedea dacă Domnul vrea ca acest Grup de rugăciune „Shalom” (= "Pace") să se îndrepte spre Comunitatea Magnificat. Discernământul s-a desfăşurat în mai multe etape, prima culminând cu întâlnirea de la Pârâul Rece, în ziua de Rusalii (15 mai 2005), unde animatorii Grupului „Shalom” s-au întâlnit cu câţiva fraţi şi surori din actuala Fraternitate „Misericordia” din Bucureşti. În urma rugăciunii comune şi a confruntării asupra profeţiilor, Domnul a indicat direcţia către Comunitatea Magnificat a Grupului „Shalom”, dar şi faptul că este încă nevoie ca Grupul să crească în maturitate. De aceea, s-a decis continuarea discernământului.
      Discernământul grupului a continuat cu alte două întâlniri la Bacău, una în decembrie 2005 şi alta în ianuarie 2006. Domnul a continuat să vorbească din ce în ce mai clar, astfel încât odată cu întâlnirea din 15 ianuarie 2006, Grupul „Shalom” a încheiat discernământul comunitar, având acum certitudinea că Domnul cheamă întreg Grupul să facă parte din Comunitatea Magnificat. După confirmarea din partea Responsabililor Generali din Italia şi după vizita şi întrevederea avută de aceştia la Iaşi - în ziua de 2 iunie 2008 - cu Preasfinţitul Petru Gherghel, s-a dat început primei Şcoli de Comunitate la Bacău, iar din toamna aceluiaşi an, zece fraţi şi surori din Bacău au început noviciatul.

Grupul de rugăciune din Popeşti-Leordeni

      În februarie 2008, la rugămintea insistentă a părintelui paroh, Solomon Ioan, Comunitatea Magnificat a început un grup de rugăciune carismatică şi în Parohia romano-catolică din Popeşti-Leordeni. În prezent grupul se întâlneşte în fiecare săptămână pentru rugăciunea de laudă carismatică la care poate participa oricine doreşte.

Grupul de rugăciune din Râmnicu-Vâlcea

    În aprilie 2008, Domnul a chemat un cuplu de soţi catolici din Râmnicu-Vâlcea, pe Ana şi Marius Hodea, să participe la un Seminar de vindecare interioară organizat de Comunitatea Magnificat la Bucureşti. După acest seminar, aceşti doi soţi, care au făcut o puternică experienţă a Duhului Sfânt, au luat iniţiativa ca şi alte persoane să facă această experienţă şi au adus la Bucureşti alte două cupluri din Rm. Vâlcea, care au făcut experienţa efuziunii participând la Cursul „Filip” în perioada 5-6 decembrie 2008. La o săptămână după acest curs aceste trei cupluri, din propria lor iniţiativă, au dat început cu mult curaj unui Grup de rugăciune de laudă carismatică în orașul lor. În perioada ianuarie-martie 2010, prin grija Fraternităţii "Misericordia" din Bucureşti, la Rm. Vâlcea s-a ţinut şi primul Seminar de viaţă nouă în Duhul Sfânt, iar în toamna anului 2012 s-a început primul Noviciat. În prezent grupul de rugăciune se întâlneşte în fiecare săptămână în biserica greco-catolică "Sf. Rita" din Rm. Vâlcea. Comunitatea Magnificat din Bucureşti continuă să organizeze pentru actuala Fraternitate în formare din Rm. Vâlcea cursuri de evanghelizare şi de formare şi astfel lucrarea Duhului Sfânt se răspândeşte tot mai mult.

RECUNOAŞTERE

Scrisoarea de recomandare a Arhiepiscopului Mitropolit de Perugia-Città della Pieve, Giuseppe Chiaretti
detalii...

Scrisoarea de recunoaştere a Comunităţii Magnificat - IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti
detalii

DATE CONTACT
detalii...

  
Newsletter
 
A IX-a Întâlnire Națională a Comunității Magnificat
Thursday, June 22, 2017.

În zilele 27-28 mai 2017, la Mănăstirea Părinţilor Carmelitani Desculţi din Ciofliceni, a avut loc  a IX-a Întâlnirea Națională a Comunității Magnificat, comunitate care face parte din Reînnoirea Carismatică Catolică, care este un „curent de har” pentru reînnoirea întregii Biserici. Iar în Solemnitatea Rusaliilor celebrate la Roma în Piața Sf. Petru cu ocazia Jubileului de Aur al Reînnoirii Carismatice Catolice, Papa Francisc a reamintit și a subliniat faptul că Reînnoirea Carismatică Catolică nu este o asociație, ci un „curent de har”.


A 40-a Convocare Națională a Reînnoirii în Duhul Sfânt, la Rimini
Thursday, April 20, 2017.

„Bucurați-vă: Domnul a înfăptuit! Strigați de bucurie: Domnul și-a arătat măreția” (cf. Isaia 44,23) este tema celei de-a 40-a Convocări Naționale a Grupurilor și a Comunităților Reînnoirii în Duhul Sfânt. A 40-a Convocare, din 2017, cade în a 50-a aniversare a nașterii Reînnoirii în lume. Se va desfășura în perioada 22-25 aprilie la Târgul din Rimini, Italia, și prevede un program bogat, o mare adunare de rugăciune și de evanghelizare în patru zile, în cursul cărora se vor alterna mărturii, conferințe, momente de rugăciune comunitară carismatică, cu o atenție specială acordată celor aflați în suferință, celebrări euharistice, „Rugul aprins al milostivirii” dedicat tinerilor, familiilor și preoților.


A patra predică de Postul Mare 2017 a părintelui Raniero Cantalamessa
Tuesday, April 04, 2017.

Am reflectat în primele două meditaţii de Postul Mare despre Duhul Sfânt care ne introduce la adevărul deplin despre persoana lui Cristos, făcându-ne să-l proclamăm Domn şi Dumnezeu adevărat. În ultima meditaţie am trecut de la cine este Cristos la ce face Cristos, de la persoana sa la acţiunea sa, şi îndeosebi cu privire la misterul morţii sale răscumpărătoare. Astăzi ne propunem să medităm despre misterul învierii sale şi al învierii noastre.


A treia predică de Postul Mare 2017 a părintelui Raniero Cantalamessa
Monday, March 27, 2017.

În precedentele două meditaţii am încercat să arătăm cum Duhul Sfânt ne introduce la „adevărul deplin” despre persoana lui Cristos, făcându-ni-l cunoscut ca „Domn” şi ca „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”. În meditaţiile care au mai rămas atenţia noastră, de la persoană se mută asupra acţiunii lui Cristos, de al existenţă la acţiune. Vom încerca să arătăm cum Duhul Sfânt luminează misterul pascal şi în primul rând, în această meditaţie, misterul morţii sale şi al morţii noastre.


A doua predică de Postul Mare 2017 a părintelui Raniero Cantalamessa
Monday, March 27, 2017.

Continuăm, în această meditaţie, reflecţia despre rolul Duhului Sfânt în cunoaşterea lui Cristos. În această privinţă nu se poate să nu fie amintită o dovadă în desfăşurare astăzi în lume. Există de mult timp o mişcare numită a „Evreilor mesianici”, adică a evreilor-creştini. („Cristos” şi „creştin” nu sunt decât traducerea greacă a ebraicului Mesia şi mesianic!). O estimare aproximativă vorbeşte despre 150 de mii de aderenţi, împărţiţi în grupe şi asociaţii diferite între ele, răspândiţi mai ales în Statele Unite, în Israel şi în diferite naţiuni europene.


Buletin ICCRS

 

Efuziunea Duhului Sfant
Profeti in Reinnoire
Îndrumarea spirituală

 

Termeni de Utilizare   |  Politica de confidentialitate
Copyright 2009 Reînnoirea Carismatica Catolica Romania